PIAŢA UNIVERSITĂŢII sau despre murdărirea singurului simbol al libertăţii post-decembriste

RAPORTUL ORBULUI XXXV:

Au trecut aproape 22 de ani şi, iată că, prea puţină lume îşi mai aduce aminte de ceea ce a însemnat protestul studenţilor împotriva continuării comunismului în România, protest căruia i s-au alăturat, pe acea vreme, foarte mulţi intelectuali şi nu numai. Este foarte important de amintit că acest protest a fost primit cu mare ostilitate de întreaga clasă politică, precum şi de întreaga ţară, care era plină de „cetăţeni indignaţi”; iar televiziunea transmitea încontinu lucruri pe cât de mizerabile, pe atât de mincinioase despre participanţii la manifestaţia din Piaţa Universităţii.

Şi tot puţini sunt aceia care îşi mai amintesc că manifestaţia din Piaţa Universităţii a fost îndreptată împotriva noului comunism, care luase „faţă umană” – după expresia principalului responsabil pentru crimele începute în România în decembrie 1989, Ion Iliescu -, neocomunism care a îmbrăcat de atunci şi până astăzi tot felul de forme politice, cu tot felul de denumiri: FSN, PDSR, PD, PNL, PNŢ, UDMR, PC, PDL şamd. Toate la un loc, şi fiecare separat, nefiind decât oglindiri ale fărâmelor rămase după spargerea PCR, toate fiind infiltrate până în profunzime de securitate şi cadre ale fostului partid comunist.

CITEŞTE MAI DEPARTE PE AXA.INFO.RO

2011.07.31- Emisiunea “Credinţa şi tradiţii nemţene”- invitat Mugur Vasiliu

AXA NEAMULUI

 

Suntem prea aproape de noi înşine şi prea departe de Dumnezeu

SCRIS DE MUGUR VASILIU

 

Poezia s-a sfârşit. Societatea românească a păşit, de puţină vreme, într-o altă etapă; jocul care ne este impus şi-a schimbat regulile – s-a radicalizat. Acest lucru s-a petrecut, ca de fiecare dată în istorie, „pe neobservate”, iar cei mai mulţi dintre vieţuitori, nici nu au luat act. Fenomenul este oarecum firesc, atâta timp cât cei mai mulţi dintre noi nu observă schimbările decât atunci când le sunt anunţate şi doar dacă le sunt anunţate oficial şi neapărat prin mass media. Mai mult, chiar dacă nu sunt schimbări şi le sunt anunţate orice schimbări, ei şi le asumă, ca şi când acele schimbări închipuite chiar s-ar fi petrecut. E aproape un fenomen pavlovian, care se petrece – pentru a da un singur exemplu care tot recidivează – fără greş în orice an electoral, atât în campanie, cât şi după anunţarea rezultatelor – când, aşa după cum vă aduceţi aminte sau după cum vom vedea cu toţii la anu’ care vine, românii se vor bucura laolaltă şi separat de “noile şi foarte importantele schimbări”, schimbări despre care, în realitate, ştim prea bine că nici nu poate fi vorba. Pe de altă parte, oricine vrea „să vadă” schimbările într-un mod foarte direct – pentru că, după cum ne-am obişnuit să credem noi, schimbările trebuie neapărat „să izbucnească”. Astfel, dacă toate tramvaiele merg pe aceeaşi rută şi azi ca şi ieri, şi dacă toate magazinele sunt la fel de deschise iar preţurile…şi azi ca şi ieri, şi dacă tinerii se plimbă pe străzi ţinându-se de mână şi azi ca şi ieri, şi dacă…, ei, atunci lumea spune că nimic nu s-a schimbat. Numai că, lucrurile nu stau deloc în felul acesta.

 
Citeşte mai mult…